Aproape adevărat: Luni 29 septembrie 2008

Pentru că astăzi nu am fost la şcoală dar trebuie totuşi să scriu în acest blog, îmi voi imagina evenimentele ce s-au petrecut astăzi la şcoală. Nu mai zic de ce am lipsit pentru că probabil chiar nu vă interesează.

Dimineaţă, fiind în întârziere dau să intru pe uşa profesorilor ( a lor ! ) şi sunt oprit de către Nea Mecanicu’ care ţine neapărat să îmi ilustreze dreptatea cu care este înarmat, şi dorinţa supremă de a schimba ţara în bine prin a nu mă lăsa să intru în clasa la un metru de el. La insistenţele mele se panichează şi fuge sus în cancelarie ( lucru ciudat de altfel ) aşa că socotind că vine înapoi jos cu el, mă decid să ocolesc 5 minute liceul ca să o iau pe poarta muritorilor ( a elevilor ).
Adormit fiind, am uitat să îi dau bună dimineaţa portarului care simţindu-se ignorat sau dat la o parte îşi exercită atribuţiile de portar: legitimaţia tinere. Îi aduc aminte că mă vede aproape în fiecare dimineaţă intrând pe aici şi că nu e nevoie ca eu să îi arăt legitimaţia. La insistenţele sale scot însă portofelul, scormonesc prin el şi îi arăt în sfârşit legitmaţia lucru care declanşează un rânjet stupid pe faţa lui. În timp ce căutam legitimaţia dau de bucata de sârmă din portofel dar mă decid că pentru integritatea mea corporală ar fi bine să mă rezum doar la a-i prezenta documentul şi a nu-i face poanta cu sârma …

La 8 şi 6 minute bat la uşă şi intru. Ora de fizică deja începuse iar pe tablă erau scrise titlul şi patru mari ecuaţii cu variabile greceşti şi calcule care să ateste validitatea teoremelor. Diriginta mă mustrează spunându-mi că am deja absent pentru AMBELE ore de fizică însă din mărinimie mă primeşte totuşi la ore. Vijelia cu formule şi calcule o ţine până la ora 10 (două ore în continuu fără pauză), extinzându-se astfel şi peste ora de dirigenţie care oricum s-ar traduce: aprofundare cu dirigintele/diriginta.

Urmează duetul de ore de informatică la care nu mai ştiu ce am făcut. Dacă le-am făcut sau cu cine le-am făcut. După o oră de asalt cu dictări neiertătoare (ora de Limba Română) care mi-a scurtat durata de viaţă a încheieturii mânii cu 5 ani urmează ora de religie.

La ora de religie  Doamna Habotnică Profesoară intră însoţită de el. Toţi probabil eram oarecum în dubii despre prezenţa lui la oră când deodată rosteşte cuvintele: Ce !? N-aţi mai avut ore asistate !? Începem astfel să facem rugăciunea când deodată eu şi cu încă un coleg suntem întrebaţi de către director: dar voi nu spuneţi rugăciunea ? Dintr-o mare de răspunsuri care variau de la Ia stai oleacă aşa. Ce dracu tot te freacă pe tine grija !? până la Am terminat-o mai repede, am ales varianta Noi ne rugăm în gând. Acesta la auzul vorbelor o întreabă pe doamna profesoară Au voie ? şi ea răspunde da le mai dau voie şi aşa …
Ora a decurs cu o predare cap coadă despre o pildă la nimereală din Biblie, predare însoţită de cuvintele lui care sunau cam aşa: să le daţi exemple din viaţa de zi cu zi că de asta renunţă la ora ! … porcii ….